Cel mai impresionant discurs...

Zilele trecute am revăzut cu mult drag un film vechi... din 1940. Film făcut la graniţa dintre filmul mut şi cel vorbit.
Primul film vorbit al unui mare actor şi regizor.
Deşi am văzut filmul de multe ori, mărturisesc că nu l-am mai revăzut de vreo 15 ani...
Şi am rămas mişcat la final de unul din cele mai impresionante şi motivante discursuri pe care le-am auzit vreodată... Să fie de vina vârsta de acum în analiza mesajului pe care îl transmite?... Poate...
Vă las şi pe voi să vedeţi acest final şi să trageţi singuri concluziile...

Dictatorul - Discursul final...

O seară binecuvântată vă doresc...

Al vostru,
Eduard

Poveste...

Ştiu că nu am mai scris de ceva vreme... Nu pentru că nu aş fi avut nimic de spus... ci doar pentru că aveam atâtea de spus şi  nu reuşeam să-mi ordonez gândurile şi sentimentele...
În seara asta sunt ceva mai "limpede"... şi deşi nu sunt încă foarte "ordonat" în gândire am să încerc să vă transmit ceva...
Am tot citit şi recitit zilele aste un text pe care l-am găsit mai demult şi care mi-a plăcut enorm...
Vă las şi pe voi să citiţi această "poveste"... Şi dacă vi se pare cunoscută sau vă regăsiţi în ea ţineţi-o aproape de suflet şi de minte...

"Într-o zi un tânăr stătea in centrul oraşului spunând că el are cea mai frumoasă inimă din tot ţinutul. Au inceput să se adune tot mai mulţi oameni ca să-i admire inima cea frumoasă. Nu avea nici un semn, nici un defect, era perfectă. Tânărul era foarte mândru şi se lăuda tot mai mult cu inima lui cea frumoasă. Deodata, în faţa mulţimii a apărut un om în vârstă care a spus: "Inima ta nu este nici pe departe aşa de frumoasă ca a mea".

Mulţimea şi tânărul s-au uitat la inima bătrânului. Inima bătea cu putere, dar era plină de cicatrici, avea petice care nu se potriveau exact si câteva margini zdrenţuite. În unele locuri se vedeau nişte adâncituri ca nişte găuri. Oamenii se uitau cu ochii mari de mirare, intrebători. Cum putea să spuna bătrânul ca inima sa era mai frumoasa? Tânărul s-a uitat la inima batranului si a inceput sa râdă. "Cred ca glumeşti", i-a spus el zâmbind. "Compara inima ta cu a mea. A mea este perfecta, iar a ta este o amestecătura de cicatrici şi rupturi."

"Da", a spus bătrânul, "Inima ta arată perfect, dar n-aş face schimb cu tine. Vezi, fiecare cicatrice reprezintă o persoană căreia i-am daruit dragostea mea. Am rupt cate-o bucăţica din inima mea şi am dăruit-o, iar ei mi-au dat bucăţi din inimile lor cu care să umplu golurile rămase. Pentru că nu toate bucatile s-au potrivit am şi cateva margini zdrenţuite pe care le preţuiesc pentru că-mi amintesc de dragostea pe care am imparţit-o. Uneori am dat fără a primi în schimb. De aceea sunt aceste scobituri - dăruind iubire iţi asumi un risc. Deşi rănile sunt dureroase, ele rămân deschise ca să-mi amintească de iubirea pentru ei şi sper că intr-o zi se vor intoarce şi să umple locul gol. Aşadar vezi acum ce este cu adevarat frumos? Tânărul a rămas tăcut, iar lacrimile ii curgeau pe obraji. S-a indreptat către bătrân cu inima lui tânără, perfectă şi frumoasă, apoi a rupt o bucaţică din ea. I-a oferit-o bătrânului cu mainile tremurând de emoţie. Bătrânul a luat bucăţica, a pus-o în inima sa, apoi a smuls o bucaţica din inima sa cu cicatrici cu care a acoperit rana din inima tânărului. S-a potrivit destul de bine, dar au rămas cateva margini. Tânărul s-a uitat la inima lui ... nu mai era perfectă, dar era mult mai frumoasă ca oricând de când iubirea din inima bătrânului s-a revărsat în inima lui."

Arată-ți Inima... TUTUROR...

Vă îmbrăţişez cu drag,
Al vostru blogger sentimental...