Acum ceva vreme vroiam să vă spun o poveste... pentru oameni mari... Vorbeam la acea vreme de un Făt Frumos cel "apropape septuagenar", depre Ileana Cosânzeana care "habar nu are pe ce lume trăieşte şi ce vrea de la viaţă", despre Zmeul care a fost "înălţat şi coborât pâna i s-a urât", despre alţi regi şi împăraţi, despre zmeii cei mici şi hăituiţi, despre fel de fel de alte feţe boiereşti şi mai puţin boiereşti, despre multe alte lucruri de acest gen...
Povestea este... ascunsă incă ochilor voştri... dar ea există...
Nu ştiu dacă e un lucru bun sau rău... dar de la acel moment în firul epic a intervenit Albă ca Zăpada... aşa cum o cunoaşteţi cu toţi... cu suflet bun... şi încercând să mă convingă că acea poveste este, ca orice poveste, de domeniul lui "A fost odata"...
Şi ştiţi care e partea frumoasă... Are dreptate... Aşa că am să-l las pe Făt Frumos cu Ileana Cosânzeana, iar eu am să o iau pe Albă ca Zăpada de mână şi o să ne pierdem în pădure... Iar ca Zmeu ce sunt îmi iau şi zmeii cei mici cu mine...
La bună auzire...
Cu drag,
Al vostru,
Eduard
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu