Despre trenuri şi viaţă...

Dragii mei,

În dimineaţa aceasta, 31 decembrie 2011, m-am tot gândit la anul care a trecut şi, privind retrospectiv, am încercat să fac un bilanţ al tuturor celor ce mi s-au întâmplat în aceste ultime 365 de zile…
Şi, la un moment dat, mi-am adus aminte de un text pe care l-am citit cu ceva vreme în urmă, în care cineva asemuia viața cu o călătorie cu trenul.
Vă rog să citiți aceste rânduri, cu sufletul, mai mult decât cu mintea, şi să reflectați.
E ajun de An Nou, prilej mai bun nu cred sa existe...

"Viața este ca o călătorie cu trenul: urcăm şi coborâm des, există accidente, surprize plăcute la unele staţii şi tristeţe adâncă la altele.

Atunci când ne naștem si urcăm în tren, întâlnim oameni despre care credem ca ne vor însoți pe tot parcursul călătoriei noastre: părinții noștri. Din păcate, adevărul este altfel. Ei coboară la o stație şi ne lasă pe noi fără dragostea şi atașamentul lor, fără prietenia şi compania lor.

E drept că în tren urcă alte persoane care vor ocupa un rol important în călătoria noastră. Este vorba despre frații noștri, prietenii noștri şi acei oameni minunați pe care îi iubim.

Unele dintre aceste persoane care urcă în tren privesc călătoria ca o plimbare scurtă. Alții găsesc numai tristețe pe parcursul călătoriei. Şi mai există şi alții în tren, care sunt permanent prezenți şi gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el. Unii lasă în urma lor când coboară un dor veșnic… Unii urcă şi coboară şi noi abia i-am observat.

Ne miră că unii pasageri, pe care îi iubim cel mai mult, se mută în alt vagon şi ne lasă singuri în aceasta etapă a călătoriei noastre. Bineînțeles, noi nu ne lăsăm opriți şi ne străduim să-i găsim. Ne înghesuim să trecem şi să ne mutăm în vagonul lor.
Din păcate, uneori nu ne putem aşeza lângă ei, deoarece… locul de lângă ei este deja ocupat.

Nu face nimic… Așa este călătoria: plină de provocări, vise, fantezii, speranțe şi despărțiri… Dar fără întoarcere.

De aceea trebuie să ne facem călătoria în modul cel mai frumos posibil. Să încercăm să ieșim la capăt cu cei care călătoresc împreună cu noi şi să căutăm ceea ce este mai bun în fiecare dintre ei…
Să ne aducem aminte că în oricare etapă a călătoriei poate exista un tovarăș al nostru care să ezite şi care probabil are nevoie de înțelegerea noastră.

Şi noi vom șovăi des şi va exista cineva care să ne înțeleagă…

Misterul cel mare al călătoriei este că nu ştim când vom coborî definitiv din tren şi nici când vor coborî cei ce călătoresc alături de noi, nici măcar cel care stă pe locul de lângă noi.

Cred că o să fiu cuprins de duioşie, atunci când voi coborî definitiv din tren. Da, cred acest lucru. Despărțirea de câțiva prieteni, pe care i-am întâlnit în timpul călătoriei, va fi dureroasă. Mă voi întrista să-i las singuri în tren pe cei mai dragi mie…
Dar am speranța că odată şi odată vor ajunge în Gara Centrală.
Trăiesc cu credința că am să-i văd sosind, cu bagaje pe care nu le-au avut atunci când au urcat în tren. Ceea ce mă va face fericit este gândul că şi eu am avut rolul meu în sporirea bagajelor lor şi în creşterea valorii acestora.

Dragi prieteni, noi sa ne străduim să avem o călătorie bună, astfel încât, la sfârșit, să putem spune că a meritat osteneala. Să încercăm să lăsăm după noi, când coborâm, un loc gol care să stârnească dor şi amintiri frumoase celor care călătoresc mai departe.

Celor care sunt parte a trenului meu, le doresc Călătorie plăcută!"

Așadar...

Vă doresc o călătorie frumoasă în 2012!
Să iertaţi mai des, să vă supărați mai rar, să învăţaţi mai mult.
Să iubiţi şi s-o spuneți!
Să prețuiți timpul pe care-l aveți şi oamenii care vi-l înfrumuseţează.
Aveți încredere în voi, căci știți şi puteți mai multe decât vă imaginați.
Fiți frumoși, curajoși si păstrați-vă un strop de nebunie tinerească în suflet. Veți avea nevoie de ele!

Cu drag,
Al vostru Eduard