Ce număr... "rotund"...

Bună seara dragii mei...

M-am hotărât să vă scriu în această seară din 2 motive...

Unul ar fi faptul că, aşa cum o sugerează şi titlul postării am atins ceea ce eu numesc un număr rotund.
Mă refer la vârsta mea...
Şi chiar dacă, matematic vorbind, 44 nu este un "număr rotund" eu aşa îl consider...
Este simetric, este puternic şi cred că mă defineşte...
Las la o parte faptul că nu mă simt de această vârstă... după mine am în jur de 30-35 ani ... după alţii încă nu mi-a venit mintea la cap (asta înseamnă că nici măcar 18 ani nu am :) ).

Cel de-al doilea ar fi faptul că, după zbuciumul ultimului an şi jumătate mă simt oarecum realizat şi aşezat...
Mi-am vazut fiul cel mare cu bacalaureatul luat şi student în Politehnica bucureşteană, acolo unde şi-a dorit...
Mă bucur de timpul petrecut împreună cu fiul cel mic în aceste zile (prin bunăvoinţa mamei lui şi circumstanţa nefericită că mi s-a stricat maşina) şi îmi dau seama că, deşi timpul a trecut, sufletul meu a rămas tânăr...
Şi nu în ultimul rând mă simt împlinit pentru că am alături de mine (deşi în acest moment la ceva kilometri distanţă) o femeie puternică, o femeie deosebită, care m-a ajutat să văd că viaţa, cu urcuşurile şi căderile ei, merită trăită când ai pe cineva drag alături...

Mă bucur, de asemenea, că, deşi nu credeam vreodată, astăzi am primit cele mai multe urări de ziua mea de cînd mă ştiu... şi ele au venit de la cei care îmi sunt cu adevărat prieteni (cu ocazia asta am văzut clar, dacă mai era nevoie, cine îmi sunt adevăraţii prieteni)...

Aşa că, precum spuneam şi într-o postare anterioară, mă simt mai VIU şi mai tânăr ca niciodată...

Vă las acum şi mă retrag la fine de aniversare, mulţumindu-vă tuturor celor care aţi avut un gând bun pentru mine astăzi şi dorindu-vă tuturor să aveţi mereu primăvara în suflete, soarele în priviri şi zâmbetul pe buze...

Cu drag,
Bloggerul vostru sentimental şi pe alocuri mai mereu romantic,
Eduard