În gândul meu…

E întuneric şi mi-e frig,

Iar eu la tine mă gândesc...
Aş vrea, în profunzimea nopţii,
Chipul tău să îl zăresc.

Mă uit la lună, mă uit la stele,

O clipă-aş vrea să le privesc...
O clipă să nu ştiu de nimeni...
Să mă-ntreb "De ce trăiesc?".

Dar nu... nu pot! Privirea mă înşeală!

Cerul nu pot să-l privesc...
O secundă-nchizând ochii
Chipul tău îl regăsesc.

De ce mi se-ntâmplă doar mie?

Oare sunt singur pe pământ?
Dar... de ce eşti tu aşa frumoasă?
De ce îmi eşti numai un gând?