Delir...

Uneori stau şi mă întreb ce ascunde viaţa… viaţa noastră a tuturor… fiecare din noi ascundem ceva în interiorul nostru… în interiorul vieţii noastre…

Eu unul ştiu că am făcut acest lucru… de cele mai multe ori inconştient…

Problema, de fapt, nu stă în faptul că ascundem ceva… ci că, de cele mai multe ori, ne ascundem de noi înşine…

Şi asta, probabil că este o rămăşiţă atavică, un instinct de autoconservare moştenit de pe vremea când eram doar nişte fiinţe ce încercau să supravieţuiască…

Nu contează că între timp am evoluat, am conştientizat cine suntem, am încercat să ne modelăm destinul, precum şi pe cel al semenilor noştri…

Nu contează că ne considerăm superiori altor specii existente pe acest pământ…

Esenţa este că NU VOM FI NICIODATĂ!

Se spune că inima unei femei este un ocean plin de secrete.

Şi cel mai bun înotător se poate îneca, atunci când "oceanul" îl atrage în larg şi îi ascunde țărmul... depinde de cât de dispus este acesta să se abandoneze valurilor... totul este legat de alegere... te abandonezi sau nu valurilor şi te duci în larg sau preferi comoditatea şi siguranța ţărmului...

În prima situație iți asumi un risc conștient...

În cea de-a doua vei rămâne pentru totdeauna în siguranță, dar singur...

În ambele situații vei avea de suferit şi de suportat consecinţele alegerii tale…

V-aţi gândit vreodată ce ar putea fi cel mai dureros lucru în viaţă_

Probabil că majoritatea ar răspunde că pierderea sau trecerea în nefiinţă a cuiva drag: părinte, iubit/iubită, soţ/soţie, copil…

Poate aveţi dreptate…

Ceea ce consider eu că este mai dureros este că de cele mai multe ori o prietenie sfârşeşte în a deveni iubire, dar niciodată o iubire nu va sfârşi în a deveni o prietenie… de ce?… de ce de cele mai multe ori un lucru care ar trebui să apropie doi oameni duce la depărtarea acestora…

Viaţa m-a împins să nu mai văd viitorul… În fond la ce ne foloseşte?

Viaţa m-a învăţat să trăiesc la momentul PREZENT!

Să las trecutul în spate şi să nu privesc în viitor! Să văd numai ceea ce se întâmplă acum!

Pentru că trecutul nu ni-l putem schimba, iar viitorul nu ni-l putem determina!

Am delirat destul… sau poate nu...

Poate vi se pare că tot ceea ce am scris este un delir...

Vă asigur că nu este... Citiţi şi recitiţi... Cei ce mă cunoaşteţi veţi vedea legătura...

Cât despre ceilalţi... vă las să vă imaginaţi...

Cum eu nu pot să o am vă doresc vouă tuturor...

O seară aşa cum vi-o doriţi alături de fiinţa iubită...

Al vostru,

Eduard