În seara asta am să schimb un pic registrul cu care v-am obişnuit în ultimul timp şi am să abordez o problemă ce pare să stârnească, în aceste zile, polemici în mediile intelectuale, şi nu numai, din România: închiderea postului TV România Cultural.
Nu vreau ca ceea ce urmează să fie o pledoarie pentru TVR Cultural... Sincer, mie îmi place acest canal şi, atât cât timpul mi-a permis l-am urmărit cu reală încântare...
Ceea ce vreau să vă supun atenţiei este ceea ce gândeşte un străin despre acest canal de televiziune...
Este vorba despre jurnalistul Michael Bird. Cu o experienţă de peste 12 ani ca jurnalist, Michael Bird este un freelancer specializat în editoriale solide, bine documentate, cu subiecte din aripa estică a Uniunii Europene.
Vă las să citiţi ultimul său articol publicat sub titlul "Un străin îşi apără dragostea pentru TVR Cultural". Textul este extras prin amabilitatea site-ului "avocatnet.ro".
Sunt un entuziast al filmelor lui Billy Wilder. Dar mereu mi-a fost foarte greu sa gasesc creatiile mai obscure ale realizatorului “Apartmentului” si “Unora le place jazz-ul”, cum ar fi, de exemplu, filmele sale germane de inceput sau comediile dinspre sfarsitul carierei, care sunt cam lungi si fara haz. Nu erau disponibile pe video. Nu erau la televizor. Cinematografele nu le mai aveau in program. Unul dintre acestea era “Scandal international” – o comedie din 1948 despre coruptie si dragoste in Berlinul postbelic, cu o Marlene Dietrich in rolul unei femme fatale care il iubea Hitler.
In Marea Britanie, nimeni nu difuza acest film pentru ca ridiculiza faptul ca mii de femei berlineze au ramas insarcinate dupa capitularea Berlinului in 1945. Filmul nu mentioneaza faptul ca este din cauza violului in masa practicat de soldatii rusi. Cu toate astea, o are pe Dietrich, la fel de senzuala si la 47 de ani, cantand “Want to buy some illusions” si este filmat chiar in ruinele Berlinului. Este o comedie in cenusa. Dorisem de mult s-o vad, dar nu o gasisem.
Cand am ajuns in Romania acum 7 ani sa lucrez ca jurnalist, la ora 8 seara, cand ma pregateam sa iau cina, TVR Cultural avea in program “Scandal international”. De atunci ma tot uit la acest post TV. A fost ca un prieten nebun care cauta prin toata lumea dupa cele mai necunoscute si stralucite opere de arta, dupa care le difuza la nivel national.
In prezent, TVR Cultural-ul are nevoie de o schimbare. Este prea multa opera, prea multe lecturi plicticoase, prezentarea artei romanesti este pasiva si nu destul de critica, este atat de concentrat pe cel mai mare dramaturg al Romaniei ca ar putea fi usor redenumit TVR Caragiale.
Trebuie ca acest post TV nu numai sa fie adus in secolul 21, dar sa lase in spate anii ’30. Poate este nevoie “sa se taie in carne vie” cum sustine noul director Claudiu Saftoiu, dar chiar si un chirurg care taie atat de adanc nu are ca scop uciderea pacientului.
TVR Cultural este si trebuie sa fie, fara falsa modestie, un post elitist.
In prime time ar trebui sa difuzeze “Copilaria lui Ivan” de Andrei Tarkovsky. Nicio televiziune, de niciunde, nici macar din Rusia nu ar arata asa ceva. Dar cand eram doar un copil privind “Sacrificiul” lui Tarkovsky noaptea tarziu pe canalul cultural BBC2, mi-a dezechilibrat si schimbat intelegerea despre film. Uite, mi-a spus camera, exista si alta cale – cinematograful poate transforma timpul, folosi doar expresiile fetei pentru a spune o poveste si poate importa motive suprarealiste intr-un mediu naturalist.
Cinematograful poate face atat de multe. In Romania, unde programele culturale ce pot ajunge in orase izolate sunt rare si unde educatia nu promoveaza arta, TVR Cultural a fost o raza de lumina in casele saturate cu filme porno, bancuri, manele, batrani care se cearta si Don “The Dragon” Wilson.
TVR Cultural a adus ce avea mai bun Bucurestiul din punct de vedere muzical si teatral in sufrageriile celor din Onesti, Petrosani sau Otelu Rosu. Poate doar pe unul sau doi oameni din aceste localitati i-a prins Cultural-ul, dar si atunci cand i-a prins, probabil nu s-au mai oprit din privit. Trebuie sa existe loc pentru o cultura pe care numai cativa oameni o traiesc cu pasiune, nu numai o media pe care o mare masa o traieste superficial.
Nu vreau sa judec agenda noii administratii si aliatii lor in media. Este prea devreme. Dar perceptia este ca politicile lor sunt anti-arta. Par ca examineaza unde se duc banii statului si daca nu inteleg distrug. Poate ca sunt amenintati de un alt mod de gandire si o alta modalitate de a privi lucrurile, pentru ca acestea nu sunt norma generala.
Poate ca atunci cand vad cuvantul “cultura” intorc cheia in contactul buldozerului si iau piciorul de pe frana. Distrugerea mandatului Institului Cultural Roman (ICR) a fost prima lovitura. Aceasta este a doua. Care va fi urmatoarea? Vinderea bibliotecilor dezvoltatorilor imobiliari? Scoaterea arhivelor la licitatie? Transformarea Muzeului National de Arta Contemporana intr-o pizzerie pentru preotii infometati din catedrala de peste drum? Ca o autoritate sa distruga ceea ce nu este apreciat de mase si ceea ce nu intelege inseamna, practic, sa foloseasca o logica barbara.
In Marea Britanie, nimeni nu difuza acest film pentru ca ridiculiza faptul ca mii de femei berlineze au ramas insarcinate dupa capitularea Berlinului in 1945. Filmul nu mentioneaza faptul ca este din cauza violului in masa practicat de soldatii rusi. Cu toate astea, o are pe Dietrich, la fel de senzuala si la 47 de ani, cantand “Want to buy some illusions” si este filmat chiar in ruinele Berlinului. Este o comedie in cenusa. Dorisem de mult s-o vad, dar nu o gasisem.
Cand am ajuns in Romania acum 7 ani sa lucrez ca jurnalist, la ora 8 seara, cand ma pregateam sa iau cina, TVR Cultural avea in program “Scandal international”. De atunci ma tot uit la acest post TV. A fost ca un prieten nebun care cauta prin toata lumea dupa cele mai necunoscute si stralucite opere de arta, dupa care le difuza la nivel national.
In prezent, TVR Cultural-ul are nevoie de o schimbare. Este prea multa opera, prea multe lecturi plicticoase, prezentarea artei romanesti este pasiva si nu destul de critica, este atat de concentrat pe cel mai mare dramaturg al Romaniei ca ar putea fi usor redenumit TVR Caragiale.
Trebuie ca acest post TV nu numai sa fie adus in secolul 21, dar sa lase in spate anii ’30. Poate este nevoie “sa se taie in carne vie” cum sustine noul director Claudiu Saftoiu, dar chiar si un chirurg care taie atat de adanc nu are ca scop uciderea pacientului.
TVR Cultural este si trebuie sa fie, fara falsa modestie, un post elitist.
In prime time ar trebui sa difuzeze “Copilaria lui Ivan” de Andrei Tarkovsky. Nicio televiziune, de niciunde, nici macar din Rusia nu ar arata asa ceva. Dar cand eram doar un copil privind “Sacrificiul” lui Tarkovsky noaptea tarziu pe canalul cultural BBC2, mi-a dezechilibrat si schimbat intelegerea despre film. Uite, mi-a spus camera, exista si alta cale – cinematograful poate transforma timpul, folosi doar expresiile fetei pentru a spune o poveste si poate importa motive suprarealiste intr-un mediu naturalist.
Cinematograful poate face atat de multe. In Romania, unde programele culturale ce pot ajunge in orase izolate sunt rare si unde educatia nu promoveaza arta, TVR Cultural a fost o raza de lumina in casele saturate cu filme porno, bancuri, manele, batrani care se cearta si Don “The Dragon” Wilson.
TVR Cultural a adus ce avea mai bun Bucurestiul din punct de vedere muzical si teatral in sufrageriile celor din Onesti, Petrosani sau Otelu Rosu. Poate doar pe unul sau doi oameni din aceste localitati i-a prins Cultural-ul, dar si atunci cand i-a prins, probabil nu s-au mai oprit din privit. Trebuie sa existe loc pentru o cultura pe care numai cativa oameni o traiesc cu pasiune, nu numai o media pe care o mare masa o traieste superficial.
Nu vreau sa judec agenda noii administratii si aliatii lor in media. Este prea devreme. Dar perceptia este ca politicile lor sunt anti-arta. Par ca examineaza unde se duc banii statului si daca nu inteleg distrug. Poate ca sunt amenintati de un alt mod de gandire si o alta modalitate de a privi lucrurile, pentru ca acestea nu sunt norma generala.
Poate ca atunci cand vad cuvantul “cultura” intorc cheia in contactul buldozerului si iau piciorul de pe frana. Distrugerea mandatului Institului Cultural Roman (ICR) a fost prima lovitura. Aceasta este a doua. Care va fi urmatoarea? Vinderea bibliotecilor dezvoltatorilor imobiliari? Scoaterea arhivelor la licitatie? Transformarea Muzeului National de Arta Contemporana intr-o pizzerie pentru preotii infometati din catedrala de peste drum? Ca o autoritate sa distruga ceea ce nu este apreciat de mase si ceea ce nu intelege inseamna, practic, sa foloseasca o logica barbara.
Dacă un străin vede lucrurile aşa, eu ca "insider" ce mai pot spune...
Poate... "Dumnezeu să ne aibă în pază şi să ne ferească de mai rău!..."
O seară binecuvântată vă doresc,
Al vostru,
Eduard
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu