Refugiu...

Mă hrănesc cu suferinţa

Clipelor ce-ncet se scurg...

Inspir durere, expir iubire...

Nimeni nu mă înţelege.

Doar Dumnezeu e sus şi vede...

Căci pentru ziuă sunt amurg.

Aş vrea ca tu să mă-nţelegi,

Căci tot ce caut e refugiu...

Nu într-o lume fără legi...

Nici într-un loc ambiguu…

Ci... adânc... în sufletul unui înger.

În ochii lui să pot pătrunde...

Să ştiu ce sufletu-i ascunde...

Să-l ascult şi să m-asculte...

Privind, durerea să-mi alunge...

Iar mai pe urmă mi-aş dori,

Acest înger tu să fii...