Fragede
ierburi zic că sunt nebun...
Orbecăind
îmi lepăd azi veşmântul
Şi-n
hăul cu-al tău nume mai răsun...
Nădăjduiesc
să te găsesc oriunde,
Chiar
şi acolo unde nu ai fost...
Dar
cum să ştiu că liniştea te-ascunde
În
al meu gând lipsit de adăpost...?
Pe
urma ta mă văd ca-ntr-o oglindă,
O
şterg de praf … aievea mă privesc...
Şi-mi
cert iubirea, mâna să nu-ntindă
Către
ce-ai fost…un strop de mir regesc...
Mi-ai
curs destul, chiar prea destul prin vene,
Ai
ocolit pământul, să mă ai...
Când
noaptea evada fin printre gene
Am
înţeles de fapt că nu erai...
E
totul vid. Nici clipele n-au vreme
Să
rătăcească-n urma ta. Târziu,
Citesc
ce-am scris pe fine crizanteme,
Nu
eşti…mai sunt…ai fost…aş vreau să-ţi fiu..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu