Dragostea nu moare…

Mi-e dor de ochii tăi verzui,

Aş vrea să-i mai sărut odată,
Să te aud din nou cum spui:
"Iubirea mea cea minunată"...

Mi-e dor de zâmbetul deschis,

Ce-ţi izvora pe buze-odată,
Îl văd în nopţile de vis
Şi îţi aud vorbirea fermecată.

Te-aştept sub copacul cel bătrân,

Tăcut chezaş iubirii noastre,
Chiar de nu vii, eu tot rămân,
Cu ochii căutând prin astre.

În seara-n care mi-ai şoptit

"Iubirea mea…” din astre
O stea în mine-a răsărit
Şi-a înflorit în zări-albastre.

Te văd, iubito, cum revii,

Cu ochii strălucind de Soare
Te simt, de mână cum mă ţii,
Şi ştiu că... dragostea nu moare!