Așteptând să fiarbă fasolea...

Nu ştiu de ce, dar în seara asta mi-am adus aminte de studenţie...

Poate pentru că fiul meu cel mare mi-a zis în seara asta: "Tată în 2 săptămâni plec la facultate!"...

Cum au trecut anii...

Şi răscolind, împreună cu el, "cutia cu amintiri", adică toate fotografiile şi notiţele, hârtiuţele, etc. din facultate... am dat peste un lucru fenomenal...

Primul meu "to do" în echipa de teatru şi poezie a facultăţii...

Era o poezie a marelui Marin Sorescu... Poate unora nu vă place... Mie mi-a plăcut întotdeauna... şi ştiţi de ce? Pentru că în acea perioadă a anilor 1987-1989 ne inspira pe noi, tinerii de atunci...

Poezia pe care am recitat-o la FACS (pentru cei mai tineri este vorba despre Festivalul Artei şi Creaţiei Studenţeşti) în anul 1988 se numea "Aşteptând să fiarbă fasolea"...

Am obţinut o "umilă menţiune" la faza naţională, în faţa unui juriu din care făcea parte atunci şi marea noastră actriţă Olga Tudorache... căreia am reuşit să-i "smulg" un zâmbet... spre final...

Vă las să citiţi poezia ce am recitat-o în acea după amiază de mai 1988...

 

Așteptând să fiarbă fasolea,

Citesc in tihnă ziarul.

Dacă e adevărat ca gătitul

Lungește viața,

Voi avea ocazia sa citesc

Multe, multe ziare.

(Dacă nu, nu.)

Sunt lucruri care se repetă,

Multe știri discutabile

(Pagina cu morți e, oricum, sigură.)

Fasolea a dat de mult in undă,

Ba chiar fierbe-n clocot -

Printre multele probleme care frământă omenirea, -

Situația din orientul mijlociu,

Escaladarea diferitelor curse, -

Contemplu boabele circulând in sus ţi-n jos

În oală, într-un dans aburit,

Ca peștișorii dintr-un acvariu,

Purtați de curenții interni.

Peste câteva minute trebuie sa arunc ceapa,

Roșiile așteaptă curăţate

- Cartofii susțin unii trebuie mâncați cu coaja, -

Pătrunjelul o să sosească dintr-o clipă în alta

De data asta trebuie sa pun totuși morcovii

Întregi, cum fac nemții -

Accepți, În toropeala activă a bucătăriei

Diversiunea lumii -

Înțelegi limpede

Antagonismele,

Greu de ținut în frâu,

Forțele binelui nu se poate să nu învingă,

Pană la urmă ...

Focul, ori trebuie potolit, ori

Întețit - căci un miros plăcut

Te avertizează că trebuie făcut ceva.

Dai flacăra mai mare,

Pui cei trei morcovi,

Arunci ceapa şi roșiile ...

Ajuns la ultima pagină,

Pot să-l iau de la început,

E liniște şi atât de bine!

Apa trebuia schimbată de mult,

Dar acum, ce mai!

Chiar problemele vechi iți apar intr-o lumină nouă ...

Bucătăria, într-adevăr, te apropie de un ritm

Al esențelor, spălatul legumelor,

Al farfuriilor, continua schimbare de gânduri,

Jocul robinetelor - apa caldă, apa rece -

Netezesc şi calmează nervii.

De-aia Chinezii au o inepuizabilă listă

De centenari ...

Nu mai vorbesc de italieni ... Ba până şi la noi,

Cei care-au fost bucătari în armată

Şi-au făcut stagiul militar la popotă

Ori chiar la cazanul comun - sunt longevivi,

Cum e cazul cu unul de pe strada mea,

Care "am călcat pe 96 la 3 aprilie"

Şi de vreo trei ani au început să-mi crească dinții,

Din nou, dantura i s-a refăcut în întregime!

Prietenului meu Nae Diaconu o fierbere

Îi ia doua kile de vin

Şi dacă e fasolea mai veche

Şi câteva ciocănele de țuică.

Pozele sunt cam șterse,

Litera uneori prea mică.

E uimitor că mexicanii pot să trăiască așa

Într-o criză care se adâncește mereu!

Să deschid cuptorul,

Să văd dacă nu s-a ars plăcinta?

Dacă treci de 75, ai șansa unui nou ritm vital,

Pe la 80 nici nu mai poți să plângi,

Te împaci cu coșmarul, așa cum a fost clădit

- Cum, necum - Dumnezeu, ne Dumnezeu.

Şi devii foarte preocupat de ce scrie în ziare.

Sesizezi, după un lung antrenament,

Toate nuanțele.

Ce-ar fi sa mai pun o ceapă?

E o mână de vitamine!

(Mai bine două fire verzi)

Luându-te cu arta gătitului

- Acum înțelegi şi secretul lui Kant,

Care îşi era sieși bucătar -,

Te pui la adăpost - da, c-o simpla foaie de ceapă

De furtunile magnetice din soare,

Care s-au întețit în ultimele decenii,

Într-un mod ce-ar putea să pericliteze terra,

Cu toate cuceririle științei.

Vreo două trei articole le lași pentru

După masă.

A scârțâit ușa,

Tocmai închideam ziarul.

Vine nevastă-mea de la piață.

- Ce e cu flacăra asta atât de mare,

Așa se fierbe fasolea?

Nu vezi c-ai afumat-o?

Lasă-mă pe mine,

Du-te şi scrie!

 

Şi am urmat de atunci îndemnul:"Du-te şi scrie!"... apoi au urmat mari perioade de pauză...

Dar asta fac, din nou, acum...

 

O noapte liniştită vă doresc.

Şi aveţi grijă să nu "afumaţi fasolea"...:)

 

Al vostru,

Eduard