Fără tine...

Raze ruginite se desprind din văpaia amurgului

Topind cu fiorul lor o ultimă speranţă...

Ce o îngrop cu şiroaie de lacrimi

Şi mii de vise pierdute...
 

În insula solitudinii am naufragiat...

Purtat de corabia uitării tale.

Mă scufund în apele tristeţii

Adunând amintirile noastre...
 

În zadar îţi scriu cuvinte de dor...

Cerul m-a blestemat

Să te iubesc în neştire...

Oriunde merg… să nu pot trăi fără tine.
 

Fără izvorul atingerii tale

Trupul meu se ofileşte...

Fără şoaptele-ţi suave

Mă sparg de asurzitoarea tăcere...

Fără sărutu-ţi pătimaş

Îmi secătuiesc buzele...
 

Vino la mine…

Pentru ultima oară!

Culege-mi din abisul durerii

Firimituri de suflet…
 

Readu-mă la viaţă cu răsuflarea ta,

Îmbrăţişează-mi inima…

Hrăneşte-te cu iubirea

Ştiu… poate e prea târziu pentru noi

Cenuşa timpului se aşterne

Peste ruinele sufletului meu.
 

Mi-e greu să ating pustiul din jur,

Mi-e greu să te exilez la marginea gândului meu,

Mi-e greu să mai cred

În suflete pereche….
 

Fără tine…

Am încetat să zâmbesc...

Fără tine…

Viaţa mi se pierde în non-sensuri...

Fără tine…

Inima-mi sângerează neîncetat...