Mie mi s-a omorât timpul,
Onorată instanță.
Când mă întorceam eu voluntar
Din război,
Am băgat de seama
Că timpului meu îi fuseseră amputate
Inima, gura şi fruntea.
Dar nici așa nu mi l-au lăsat în
pace,
L-au pus să facă zile-chin,
zile-lacrimi, zile-mașină, zile-bou
O mulțime de lucruri
Care nu-l interesau.
Apoi au început să experimenteze pe
el
Fel de fel de otrăvuri -
Tristețe, necazuri -
Parcă așa le zicea.
Lovitura de graţie i-a fost dată în
cap
Cu o bucată de destin
De esență tare.
Iertați-mi expresia,
Dar asta n-a fost viață!
De atunci, iată, am pierdut şi jumătate
din moarte
Așteptându-mi rândul la coadă,
Ca să v-aduc la cunoștință pricina
mea,
Aici,
La judecata de apoi.
Marin Sorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu