Notă informativă...

Ştiu că pentru unii dintre voi (probabil cei mai apropiaţi de vârsta mea) titlul acestei postări vă va trezi o oarecare repulsie sau gândul vă va duce acolo unde nu trebuie…

Aveţi răbdare…

L-am intitulat aşa pentru că „Notă explicativă” nu reflectă ceea ce voi urma să vă spun, pentru că nu am de gând să explic nimic sau să justific ceva, iar eu unul sunt, personal vorbind, sătul de notele explicative cerute de nişte „fosile” rămase din vremea aceea unde v-a dus gândul… şi pe care a trebuit să le dau în decursul carierei mele.

Asta, chiar dacă, uneori, nu m-a părăsit spiritul de glumă care mă caracterizează şi acestea au sunat ceva de genul: „Faţă de solicitarea dvs., aceasta mi-a mai fost adresată şi in data de……… şi nu am nimic de adăugat, completat sau modificat”…

Evident au urmat „spumele la gură” de rigoare şi crizele de isterie… J (fapt real… am martori! J)

Revenind…

Mă simt dator să scriu acest post deoarece se pare că, după aproape un an de zile, multă lume care îmi citeşte blog-ul chiar nu s-a aplecat asupra a ceea ce a vrut să fie un cuvânt introductiv al acestuia…

Scriam acolo CLAR că va urma să expun aici, citez: „câteva gânduri şi sentimente... crâmpeie de viaţă... aşa cum e ea... uneori mai veselă, alteori mai tristă...” şi că, citez din nou: „am luat hotărârea să îmi fac publice gândurile (doar o parte din ele :)) )...”. Cred că am fost mai mult decât explicit!

Numai că mai era ceva la final… peste care se pare că unii au trecut în fugă. Şi aici citez din nou: „Şi cum, orice blogger care se respectă are fanteziile lui, ceea ce veţi citi aici este supus, în proporţia potrivită pentru fiecare, şi imaginaţiei noastre proprii...”… Adică a ta stimate cititor…

Ori nu m-am făcut eu bine înţeles… ori unii nu au simţul „proporţiei”… ori unii dintre voi au luat-o „la propriu”… Sau, este posibil şi asta: aveţi o „imaginaţie” mai bogată decât îmi închipuiam J… (în cazul acesta ar fi bine să începeţi să scrieţi şi voi ceva…)

Dar ajunge cu „INTRODUCEREA”…

Urmează „CUPRINSUL”.

Aşadar…

NOTĂ INFORMATIVĂ

CĂLĂRAŞI

ANUL DOMNULUI DOUĂ MII DOUĂSPREZECE
13 RĂPCIUNE (sau pe la alţii VINIŢEL)

Subsemnatul (vezi în josul notei), pe această cale, vă aduc la cunoştinţă următoarele:

1.                   Personagiile şi întâmplările descrise în blogu’ aista pot să fie şi reale… şi fictive…
2.                   Dacă vreun cetitoriu se identifică cu vreun personagiu e treaba lui… şi ar fi bine să o ţie pentru el… că „gura lumii îi slobodă şi nice tărâna nu o poace astupa”
3.                   Dacă are ceva „comment-uri” de făcut e liber… dar pe blog nu a făcut-o nimeni…
4.                   Dacă oi fi scăpat ceva reviu la următoarea notă… (sper să nu fie cazul)...

Aistea au fost cele ce am avut de zisu’.

Semnează,

Subsemnatu’

Am ajuns la „DEZNODĂMÂNT”… 

Lăsând gluma şi ironia la o parte…

Oameni buni! Ce am scris aici sunt trăiri de suflet… Dacă aveţi aşa ceva (adică suflet J ) înţelegeţi… Dacă nu… Îmi pare rău pentru voi!

Regret enorm că uneori (sau deseori) asemănarea cu persoane şi fapte reale a fost atât de adevărată încât a stârnit „fantezia” şi bârfa…

Şi regret acest lucru pentru că, probabil, ceea ce am scris aici NU VI S-A ÎNTÂMPLAT NICIODATĂ!... Cel puţin unora (sau mai bine scriam „multora”?) dintre voi…

Regret enorm că nu aţi înţeles că viaţa mea personală, a celor dragi mie, ca şi a oricăruia altuia dintre voi, este problema PERSONALĂ, a fiecăruia… Am scris cu majuscule! Cred că nu e cazul să mai şi subliniez!

Aici am scris mult… Multe lucruri sunt adevărate, multe au un sâmbure de adevăr… dar a existat şi „delir creativ”… adică FICŢIUNE!

Şi acum… la modul cel mai serios…

Nu sunt o victimă! Şi nu vreau să-mi plângă nimeni de milă! Cu atât mai mult să acuze pe altcineva, drag mie, pentru ceva ce nu a făcut!

De aceea ei îi sunt adresate cuvintele următoare...

Regret draga mea că nişte gânduri rătăcite, dar sincere… de la cel care te iubeşte au stârnit o adevărată… revoluţie…

 

Regret că lumea e aşa cum e… şi fiecare crede ce-l taie capul…

 

Regret că sunt atâţia oameni care nu înţeleg că niciodată, dar NICIODATĂ, şi nimeni, dar NIMENI, nu deţine ADEVĂRUL ABSOLUT de partea lui… Aşa ceva nu există…

 

Regret că există atâţia oameni care nu văd „bârna” din ochii lor… ci „paiul” din ochii celorlalţi… Că nu îşi pot pune ordine în viaţa lor, dar încearcă să o facă în a altora…

 

Toţi facem lucruri bune în viaţă… Şi toţi greşim… Nu există niciodată o vină, sau o culpă exclusivă a cuiva!

 

Nici unul dintre noi nu este „perfect”… A căuta perfecţiunea la cineva este ca şi cum ai căuta „viaţa fără de moarte”…

Ceea ce iubim la cel/cea de lângă noi sunt tocmai acele imperfecţiuni care îl fac UNIC… cel puţin în ochii noştri…

 

Şi pentru mine… TU EŞTI UNICĂ!

 

Singurul lucru pe care NU-L regret este că M-AM ÎNDRĂGOSTIT DE TINE!

Dar asta, precum şi multe altele, sunt lucruri pe care le vom discuta noi doi… ŞI DOAR NOI DOI…

 

Al vostru,

Eduard

PS. Era să uit! Dacă vă spun, deseori, atunci când mă semnez, că sunt sentimental şi romantic asta nu exclude celelalte atribute ale mele. Sunt şi foarte realist şi foarte pragmatic! Şi mai sunt şi altele…

NA! Că acum v-am băgat de tot în „ceaţă”… J

 

Acelaşi