Visez...

Visez la ploaie…

Visez la grădini în nisipul deşertului…

Mă trezesc în durere…

Visez la iubire… şi simt cum timpul mi se scurge printre degete…

Visez la foc…

Aceste vise sunt trase de un armăsar, ce nu va obosi niciodată…

Şi, în flăcări…

Umbrele tale joacă în forma dorinţelor mele…

Şi, în timp ce te învârţi…

Te furişezi adânc în logica tuturor viselor mele…

Şi focul arde… din ce în ce mai tare…

Şi îmi dau seama că nimic nu e cum pare…

Visez... oare?